Alb-Negru

Week-end-ul ăsta mi-a fost dat să urmăresc meciul SUA-Ghana din optimile CM din Africa printre străini, în recepţia unei pensiuni la care asistam la o nuntă. Frumoasă nuntă, oricum. Ei... şi cum fotbalul ăsta aduce unul lângă altul bărbaţi din toate zonele, doar teveu să fie, nu contează că e nuntă, ori botez, ori slujbă la biserică, tot dai o geană la meci. Evident în fotbal, aşa cum spunea Ioan Chirilă, rar ai parte de două-trei păreri care să coincidă. Ba americanii-s de vină, ba nemţii îs bazaţi, ba englezii îs umflaţi cu pompa, ba Ronaldo îi mai bun, ba Messi e peste toţi.

Am observat cu mâhnire că pentru mulţi dintre români, toţi negrii sunt ţigani, ciori, gorile, coborâţi din bananier şi cocotier. Sincer nu ştiu de unde vin frustrările ăstea, dar cert îi că n-o fost unul în holul acela al pensiunii care să nu-l facă pe Boateng maimuţă, pe Gyan ţigan şi pe Asamoah sclav. Acum înţeleg oarecum că trăim într-o ţară în care ţiganii îţi dau sute de motive să îi faci în toate felurile, dar de aici până la a-l face pe ghanez sclav de pe plantaţie mai e drum lung. Din nefericire prea puţini sunt cei ce apreciază faptul că negrii, africanii, afro-americanii, cum vreţi voi să le spuneţi, sunt peste albi în sport. De la atletism, baschet, baseball, fotbal (în multe cazuri) box şi multe alte sporturi, negrii fac legea. Ce mă intrigă e că dacă un jucător de culoare joacă în naţionala Germaniei, a Angliei, a Franţei şi chiar a Braziliei, nu mai e ţigan, cioroi, urangutan. E neamţ, e englezoi, e brazilian tehnic, e francez meserie.

Românii n-au cultură şi nu ştiu să recunoască adevărul. Oamenii ăştia sunt nişte talente native în sport şi nu numai. Prespun că dacă ma chinui, sigur găsesc un fraier care să zică despre Obama că e un negru nenorocit. Încă un capitol la care românii nu o să evolueze prea curând. Nu e de mirare când încă mai miroase bine de tot a comunism în pieţe, pe stadion, în şcoală şi în recepţiile pensiunilor. Mi-ar fi plăcut să fie un umor negru, dar din nefericire nu e aşa.

Pe ritmuri dance

Hey hey oamenilor. Revenit-am în lumea virtuală după o perioadă plină de defecţiuni tehnice, ca să zic aşa. Nasol să te lase laptop-ul la doar câteva zile de finalizarea licenţei. Noroc că o salvasem pe stick şi pe alte cele, că laptopu-ul s-a hotărât brusc să se facă albastru ca cerul unei zi calde de vară. Blue-screen, format, re-instalat programe de-a valma. Un răhăţel.

De ceva zile, însă, mă pot "bucura" şi de un stick de net, primit de la prietena mea. Oameni buni, stick-urile de net de la Orange nu sunt decât mici diavoli trimişi special de satana însăşi pentru a te face să îţi dai drumu' la gură şi să torni cuvinte "buruienoase" la minut. Groaznic să ai aşa ceva, merge de-a dreptul infect, trebuie să stau pe balcon dacă am nevoie de câteva momente de net decent.

Astfel, în ultima vreme am mai luat şi eu pulsul lumii virtuale, cu chiu cu vai. De ceva timp fac rocada între radiouri ca să văd cum mai stă România la capitolul ăsta. N-am să fac încă o clasificare, însă tre' să aduc în faţă the obvious. Comercial la orice pas, în orice secundă, la orice click. Melodii de ăstea dens româneşti de-a dreptul penale. Mai lipseşte Marcel Pavel pe ceva ritmuri Play and Win şi cred că toţi de pe piaţa noastră muzicală, care este, sunt reprezentaţi pe "muzica diavolului" cum zicea becali odată pe la tv. M-am săturat de connecteri, alecşi şi în special de piţi de ăstea de cântă cu suck, lick şi alea alea. Fata mamii ştiu că aia ai prestat înainte de a-ţi scoate piesa da' nu ne mai zice şi nouă.

Mai îs o grămadă de fomişti de ăştia ce preiau stilul lu' david deejay şi dony, care, parcă au apărut ca ciupercile după ploaie. Toate piesele seamănă între ele de zici că îs puse pe repeat. Mă freacă două personaje la maximum amu'. Unul e matteo ăla. Cică lovărman nambăr uan. Băi frate e pe toate piesele vocea lui. Zice nu ştiu ce la începutu' piesei şi gata, e noul shaggy. Prietene nu e destul loc pe piaţa asta muzicală pentru tine şi connectăr. Înţelege. Ştiu, foamea mare de bani la vară la mare dar mai lasă-ne nene.

Celălat personaj care mă disperă la fel de mult e de dincolo. Frate, cum cocos are copilaşu ăla Justin Bărbier atâta succes. Cum să asculţi piesele pişpirelului ăluia. Penale, dragoste la 13 ani. La 13 ani vorbeam singur în casă şi mă jucam cu lego. Ce să ştiu de beibi beibi ooo....Mai mult nu înţeleg cum fras mai are şi colaborări cu artişti ca Ludacris. Luda' tată tu parcă băgai de ălea grele frate nu cântai cu minori. În fine, puţoiu ăsta se poate cupla lejer cu Hannah Montana şi iacă, avem noua generaţie Ken and Barbie.

Una peste alta se anunţă o nouă vară calmă plină de comercial, cocalari, roz, silicon, ţâţe, GaGa şi Brieber ăsta. Bani în portofele şi soare din plin s-aveţi!

CM din Africa de Sud. Day 3 and 4

Ieri a fost o zi în care am avut ceva mai mult de lucru pentru şcoală, aşa că am rămas dator cu impresiile celei de-a treia zi a Mondialului. Primul meci a zilei a fost probabil unul din cele mai slabe meciuri ale turneului până acum. Slovenia, mai vechea noastră cunoştinţă a trecut in extremis, 1-0, de selecţionata Algeriei. Meciul a fost presărat cu prea puţine faze de poartă, punctul culminant al partidei fiind eliminarea lui Ghezzal după un henţ stupid. Echilibrul s-a rupt şi căpitanul sloven Koren a marca unicul gol al meciului cu largul concurs al portarului algerian Chaouchi. Astfel, Slovenia reuşeşte prima victorie din istoria prezenţelor la un Campionat Mondial în vreme ce Algeria lui Zidane (prezent la meci) ne face să regretăm că Ecgiptul a rămas acasă după barajul cu ei.

Al doilea meci al zilei, a doua surpriză a mondialului. "Stelele negre" ale Ghanei au trecut şi ele la limită de plavii lui Radomir Antic. Un joc modest făcut de sârbi care încă nu îşi regăsesc cadenţa după acel 0-1 ruşinos cu Noua Zeelandă. Un alt gest stupid, de data aceasta, din partea lui Kuzmanovic a adus a doua eliminare a zilei tot pentru un henţ în careu. Penalty transformat cu brio de Gyan şi Ghana se înscrie serios în lupta pentru ieşirea din grupe. De notat că sârbii au fost învinşi chiar de unul de al lor, antrenorul africanilor fiind Milovan Rajevac. Văzuţi de mulţi ca o echipă puternică cu jucători spectaculoşi, Serbia a dezamăgit crunt în această partidă. Aşteptăm derby-ul european din grupă, cu Germania

Şi că tot veni vorba de nemţi, aceştia s-au distrat în meciul doi al grupei D, încărcându-le marsupiul "cangurilor" australieni. Manschaft-ul lui Low a mers ca uns şi până acum Germania este echipa care arată cel mai bine în acest start al campionatului mondial. Podolsky, Klose, Muller şi Cacau au umplut poarta lui Scwarzer dovedind încă o dată că pot fi un candidat serios pentru cel de-al patru-lea trofeu din istorie. Nemţii rămân nemţi, pe orice continent ar juca!


Ziua a patra a început cu duelul dintre Olanda şi Danemarca. Un meci facil pentru "portocala mecanică", în care am asistat şi la primul autogol al mondialului, mingea fiind trimisă în proprie poartă de Polsen. Mijlocaşul lui Liverpool, Dirk Kuyt a închis tabela după o fază frumoasă făcută de R. Van Persie. Olanda rămâne una din favoritele mele deşi nu cred să facă vreo surpriză nici anul acesta.

În celălat meci al grupei Japonia şi Camerun au continuat tradiţia meciurilor cu puţine faze de poartă, niponii impunându-se la limită prin golul "rusului" Honda. Căpitanul "leilor" Eto'o mi s-a părut complet depăşit deşi toate mingile îl căutau în atac. O echiă africană solidă, plină de jucători din marile campionate europene, mereu pe placul fanilor. Aceaşi devotament întâlnit şi la Nigeria, Ghana sau Africa de Sud. O prezenţă frumoasă la acest turneu. Va fi o luptă interesantă pentru locul 2 în grupă...

Ultimul meci al serii i-a adus în faţa noastră pe campionii mondiali. Italia condusă de pe margine de un Lippi cam lipsit de ideei nu s-a putut impune în faţa Paraguay-ului, fiind chiar conduşi la pauză după reuşita frumoasă a lui Alcaraz. Din nou un meci lipsit de ocazii în care italienii au egalat în stilul caracteristic după o gafă a apărării sud americane în a doua repriză, marcator "gladiatorul" Romei De Rossi. Se simte lipsa lui Pirlo şi a lui Gattusso. Mai mult, se pare că Buffon s-a accidentat, putând fi o pierderea grea pt "squadra azzurra". Le lipseşte italienilor acel Inzaghi oportunist. Deşi de decenii au jocul acesta greoi şi plictisitor, Italia va ajunge din nou până în semi-finalele turneului. Îi văd acolo alături de nemţi.

CM din Africa de Sud. Day 2

A doua zi a mondialului african a însemnat totodată şi prima zi în care am vizionat trei partide. Primul meci din grupa B a opus faţă în faţă Coreea de Sud şi Grecia, meci încheiat cu victoria atât de logică a coreenilor conduşi impecabil din teren de vedeta lui Manchester United, Ji Sung Park (marcator al golului doi). Am văzut o naţională asiatică excelent aşezată în teren care a dominat la toate capitolele campioana europeană de acum şase ani. Grecia mi s-a părut până acum cea mai slabă echipă din cele pe care le-am urmărit. Kapetanos, salvatorul Stelei în acest sezon a intrat pe final de meci, însă nu şi-a putut ajuta echipa cu nimic, jocul "hellas-ului" fiind la fel de acru ca băutura din micile sticle galbene din copilărie. Coreea va merge mai departe în optimi de mână cu Argentina, nu fără o luptă de pomină cu Nigeria.

Echipa condusă de Maradona a jucat destul de bine în partida cu nigerienii conduşi de fostul antrenor al Suediei, Lars Lagerback, învingând la limită prin golul marcat de Gabriel Heinze. Sud-americanii au ratat destul de mult, dar au dat şi câteva semne de slăbiciune în apărare, lucru care se va simţi la ieşirea din grupe. Messi a fost motoraşul echipei însă a ratat prea mult, de două ori chiar singur cu portarul. Cât despre africani, devotament sută la sută, experienţă puţină. Rigurozitatea scandinavă s-a simţit destul, ceea ce mă face să cred că se vor bate pentru locul doi cu Coreea de Sud. Mă aşteptam la mult mai mult din partea lui Angel Di Maria, jucător curtat insistent de Real Madrid. Diego Milito ar fi fost o soluţie mai bună în atac decât Higuain care parcă a înotat în gol. Argentina are o selecţionată extraordinară, rămâne de văzut cum vor juca mai departe.

Ultimul meci al zilei, prima surpriză a CM. Statele Unite au jucat de la egal la egal cu marile vedete ale lui Capello şi putea chiar învinge pe final. Încă un turneu final la care americanii se prezintă destul de bine, "soccer-ul" lor fiind cu mult peste cel al multor echipe prezente în Africa de sud. Steven Gerrard a înscris primul gol al naţionalei Albionului, dovedind încă o dată că este cu adevărat liderul de care aveau nevoie englezii. Rooney nu mi s-a părut aseară deloc insipirat, poate şi marcajul strâns al apărătorilor de peste ocean (majoritatea căliţi, culmea, în liga engleză). Dacă pentru primul penalty al mondialului mai avem de aşteptat, aseară am văzut şi prima mare gafă. Robert Green a scpăpat mingea într-un mod care l-ar face până şi pe Zapata invidios. Jabulani n-are nicio vină la această primă "cascadorie". Anglia şi SUA vor defila în grupă, însă sunt de părere că englezii vor mai trebui să mai aştepte alţi patru ani pentru a spera la titlul de "regină".

CM din Africa de Sud. Day 1

Iată că au trecut şi primele 24 de ore ale CM din Africa de Sud. Ce-am văzut până acum? O deschidere destul de drăguţă. Trebuie apreciat efortul organizatorilor de a încerca să se ridice la nivelul ultimelor două mari deschideri ale unui eveniment de o astfel de amploare. Olimpiada de la Beijing şi Campionatul European din Austria şi Elveţia. So close but yet so far... mi-a părut rău că n-a putut fi prezent şi Mandela la festivitate. Imaginea acestuia a tronat însă deasupra imensului stadion din Johannesburg. Vuvuzelele parcă nu mai par aşa iritante ca şi la Cupa Confederaţiei, dar parcă văd că pe măsură ce trece timpul o să îmi vină să dau pe mute. Oricum îs alte motive şi pentru a face acest lucru. Revin asupra lor imediat.

Primul meci al zilei între selecţionata ţării gazdă şi Mexic a adus o luptă frumoasă pentru victorie. În prima repriză cei 95 de mii de spectatori au asistat la atacaurile furibunde ale hispanicilor, care au dominat copios. Dar, aşa cum se întâmplă deseori în fotbal, ocaziile se răzbună şi gazdele deschid scorul. Primul gol al mondialului african a fost marcat de Lawrence TSHABALALA. Uşor de ţinut minte pe viitor. Mexicanii şi-au spălat păcatele prin Rafa Marquez, jucătorul Barcelonei înscriind golul egalizator cu vreo 2o de minute înainte de final. I-am remarcat pe Giovanni Dos Santos, un tânăr absolut formidabil, pe care probabil Barcelona îl regretă acum; Tshabalala care a înscris un gol frumos şi coechipierul său din poartă, Khune, care dacă o ţine tot aşa poate ajunge în Europa. De asemenea, de remarcat că ţara gazdă n-a fost în niciun moment avantajată de arbitrii. Este, într-adevăr, timp şi pentru asta.

Meciul doi al grupei s-a desfăşurat la Cape Town. Oponente: selecţionata "celestă" a Uruguayului şi selecţionata cocoşului galic, Franţa. Joc foarte slab în ciuda numelor de pe teren. Franţa joacă la fel ca la CE din 2008. Adică absolut mizerabil. Domenech n-are nici o treabă cu antrenoratul, nu e de mirare că e contestat de toată lumea. Les bleus se vor califica chinuit dar nu trec de optimi. De partea cealaltă, degajament şi determinare, dar cam atât. Aşteptam mai mult de la unul din cele mai de temut tandemuri de la mondial, Forlan-Suarez. Rămâne de văzut în celelalte meciuri. Şi aici un arbitraj bun, cu semnalizări prompte la ofsaid. Un mic henţ în careu la un şut al francezilor pe final. Dar dacă nici la Henry n-a fost henţ în barajul cu Irlanda, nici aici n-a fost.

Şi acum motivul pentru care a-şi comuta pe mute. Deşi de la distanţă stadionul se aude ca şi cum ar fi un roi de albine, acest lucru nu mă deranjează. Ba din contră, mă bucură să-l aud în camere, la terase sau în baruri. E până la urmă semnalul începerii unui eveniment global ce se întinde pe o lună. În schimb comentariul Tvr-ului este absolut jalnic. Nu ştiu cine a comentat meciul Franţei dar acesta a fost pe atât de lipsit de viaţă pe cât atacurile trupei lui Domenech. Inadmisibil ca un nou eveniment de anvergură (după Champions League) să fie comentat în aşa hal. Trebuie făcut ceva. Chiar şi Tolo a semnalat acest lucru şi sunt convins că pe parcurs mulţi îşi vor da seama de calitatea scăzută a comentariului.

De sezon

Toţi am aşteptat să treacă ploile ăstea iritante ce ne dădeau impresia că vremea din Albion s-a mutat la noi şi nu mai vrea să plece. Şi uite că, în sfârşit, norii au dispărut şi vremea începe încet, încet să semene cu ceea ce ştiam noi că înseamnă vară.

Prilej numai bun pentru oameni să mai iasă din casă, să socializeze, să bea un citron, o limonadă, să savureze o îngheţată şi să facă o plimbare pe centru. M-am convins de mult că românii se plâng într-una. Ba plouă prea mult, ba îi prea frig, ba îi prea cald, ba îi prea mare aglomeraţia, ba îi prea pustiu şi ne deprimă. Românului îi place să se plângă şi că e criză. Cuvântul ăsta parcă a fost făcut pentru noi. Şi de ceva timp îl folosim peste tot. "Ce faci Ghită?...e iacă ce să fac, O bere cu băieţii, ce să fac, criză frate!".

Românii se ascund sub pretextul ăsta şi cu toate acestea, ieri după-masă mai erau în Unirii cam 10 locuri la toate terasele şi vreo patru-cinci prin Operei. Criză nene. La un "fresh" de 7 lei, la o cafea cu 6 lei, la un heineken cu 8. Parcarea mall-ului e mereu plină, cafeaua şi sucu' au alt gust acolo. Tot la mall, la film, rar găseşti un loc liber la orice film rulează. 3d, 2d, alb-negru u name it. Full peste tot. Criză tati. (cu nachos, găleţi de popcorn şi suc la juma')

Băi şi numa' ce a stat dogorelu' mai mult în 'naltul cerului că românaşii noştrii şi-au şi etalat ultimele haine (la preţ de criză evident). Adidas, nike, d&g, lacoste, converse şi altele. Se mai asortează poşetele lui nea' vuiton ăla, ocheţii de la police şi ceasurile casio, seiko, tag heure şi alte mărci cu pronunţie complicată... E criză fra'. La noi nu există o modă. Oamenii se îmbracă cu ce văd la tv la salam, copilu' de aur, botezatu, albu sau la tonele de piţipoance prietene cu capatos şi mitoşeru. Fie că le şede bine, fie că nu. Dacă aşa se îmbracă lumea pe la tv înseamnă că e beton frate/fată!

Eu unul nu suport ocheţii ăia mari pe care toată lumea îi poartă cu mândrie. Încep de undeva de deasupra sprâncenelor şi se termină undeva mai jos de nas. Râzi şi ochelarii se mişcă. Mesteci şi ochelarii dansează. Da' nu contează fratele meu, tre să fie totu' mare mare. Ca-n reclamă. Maxim am spus! Apoi, mă mai zgândăre ceva. Băi tată. Deci cum să porţi sandale cu şosete? Aloo...deci cum? Nu de aia iei sandale ca să îţi aieriseşti picioru', să nu mai transpiri şi să nu omori omu' când de descalţi la el acasă?? De ce le iei cu şosete? Şi mai fain îi că mai apare câte unu' care mai şi poartă şosete negre la sandale albe...ăia au sigur toate ţiglele pe casă!

N-am terminat. Am văzut de anii trecuţi că a început să se poarte rozu' la băieţi. Anu' ăsta însă a atins apogeul. Pe lângă faptul că, na eu asociez rozu' cu feminitatea sau mai nou cu hanna montana, nu înţeleg cum ca băiat să porţi maiou/tricou/şapcă/cămaşă/şlapi roz aprins. De ăla de la mama lui, barbie. De ăla spre ţiclam cred. Am văzut ieri un tip cu un astfel de tricou. Eu înţeleg că ţii neapărat să atragi toată atenţia, da' nici chiar aşa. (În complex lângă BT) "Bă tată a ieşit aurică în oraş! Serios, eu nu l-am văzut. Unde l-ai ginit? Cum frate, uite-l acolo lângă bancă dincolo de Happy".
Bine, nu se mai pune că tot ieri am văzut un coco cu chiloţi roz ţiclam de ăsta. Avea şortul tras aşa până la jumatea curului ca să vază lumea că e pă treaba lui gajiu. Bleacs!

Aşa si mai e ceva. E cald, e senin şi frumos. Fetele îs din ce în ce mai sumar îmbrăcate. Pantaloni scurţi, fustiţe de o palmă. Interzis sutienelor. Noi, ca băieţi n-avem ce comenta. Dă-i să meargă. Da mami/piţi/fată dragă te rog. Epilează-te sub braţ. De aia a dat Domnu' nostru din cer bic-ul, ceara şi alte cele. Foloseşte-le. Nu-i greu. Poţi fi tu cât de balerină, dar când ai ridicat mâna să saluţi vecina de palier sau să faci semn chelnerului nu vreau să văd ceea ce a văzut primu' om de pe pământ şi să-mi piară pofta de toate cele.

Ăstea fiind zise, la cât mai multe zile senine, la cât mai multe plimbări prin parc, la cât mai multe berici pe şezlong la ştrand, la cât mai multe partide de table în faţa scării. V-am pupat pe portofel! (ăla afectat de criză)

Fairytale

O fetiţă în rochiţă roşie cu părul prins în două codiţe jucăuşe, zâmbeşte către bunica ei lăsând loc gropiţelor din obrăjori să iasă la suprafaţă. Ochii negrii ca mura se măresc instant la ridicarea cortinei. Încă un zâmbet de uimire lasă să se vadă dinţişorii din faţă, iar palmele micuţe încep să bată aerul încărcat de magia basmului ce stă să înceapă. La două scaune distanţă un prichindel cârlionţat stă cu greu locului. Întinde arătătorul către centrul scenei, acolo unde lumina reflectorului fixează primul personaj al scenetei. De undeva de sus două mâini cern uşor fulgii de zăpadă în timp ce altele dau viaţă prinţesei. Piticii din primul rând nu au fost niciodată atât de cuminţi, spre satisfacţia oamenilor mari ce îi însoţesc. Doi băieţei ce până acum se hârjoneau pe seama şepcii cu super-eroi pe care unul dintre ei o purta ştrengăreşte s-au oprit la auzul cântecelului ce răsuna din cele două boxe din colţul sălii. O feţiţă cu ochelari şi nasul în vânt urmăreşte neclintită dansul păpuşilor de lemn.

Astăzi, ele au prins din nou viaţă pentru a bucura câţiva zeci de copii prezenţi în sala călduroasă. Albă ca zăpada a prins din nou roşeaţă în obraji. A îmbrăcat cea mai strălucitoare rochie. Şi-a pieptănat părul ca de abanos şi şi-a început dansul. În aşteptarea celor şapte pitici, ea îi încântă pe cei ce stau cuminţi în rândurile bătrânei săli a teatrului Merlin.

Personajele din basme s-au însufleţit şi au înseninat copii de ziua lor. Ba mai mult, ne-au adus aminte, nouă celor ceva mai mari, de copilărie. De laptele cu cacao de dimineaţă, de genunchii juliţi, de cheia de la gât, de tenişii chinezeşti şi sandalele din cauciuc, de pufuleţii şi pufarinii înfulecaţi în faţa blocului între două ture de "raţele şi vânătorii" de cireşele furate din curtea vecinilor, de căţeii de la colţul blocului.