Cum se lucrează în România

În poza alăturată avem un exemplu clar despre modul în care se lucrează în România. Deşi pare munca unui muncitor de la Drupo mai mult beat decât treaz nu este aşa. În cazul de faţă s-a lucrat după crezul, dacă din prima nu reuşeşti (if at first you don't succeed), încearcă a doua oară, sau mă rog...a treia oară! Bineînţeles că povestea e deja clişeică. Vin băieţii, toarnă un covor nou de asfalt (după vreo 10-15 ani). Trotuar adecvat. Mamele nu mai zdruncină copii din căruţ, femeile nu îşi mai rup gleznele pe tocuri, copcii pot băga viteză cu rolele... cartier fericit!! Capacele de la canal se astupă. Dă-le dracu', la ce nevoie de ele? Şi aşa dacă vine puhoiu nu ne mai scapă nimeni. Dacă îi să se blocheze vreo ţeavă cu rahat nu îi bai, că nu răzbate mirosu' de sub asfalt. Ei, minunea ţine cam două luni. Vin hăilalţi băieţi care, trebuie să găsească canalele că, doamne feri dacă vine puhoiu, ce facem? Dacă se-nfundă ţevile cu rahat? Inundăm cartieru'. Şi cum primii indivizi n-au sinchisit să lase vreun semn cum că aci, în locul aista, şade capacu de canal (de beton, ca să nu-l fure jmecherii), băieţii din tura a doua au fost nevoiţi să dea la ghici. Şi iacă aşa, ditamai găuroaiele în asfalt, găuroaie care de o săptămână stau neplombate în faţa, culmea, unui magazin ortopedic! Iaca aşa se lucrează la noi la români! Suntem proşti de dăm în gropi!

De pe Maxi Taxi adunate

Vinerea asta am avut ocazia, după foarte foarte mult timp, să "călătoresc" cu maxitaxi. De prin liceu n-am mai mers cu mijlocul ăsta de transport, când coboram de pe "deal" spre casă. Dacă în liceu făceam maximum 10 minute cu maxiu, acum m-am deplasat până la Simeria, pentru startul ligii a treia. Din lispă de şofer la redacţie, am luat maxiu, până în micul orăşel de lângă Deva şi am făcut în jur de 25 30 de minute.

Încă mă uimeşte dexteritatea de care dau dovadă majoritatea şoferilor de pe maxi. Nici dak aş fi Sheeva (ştiţi voi, tanti aia cu patru mâini din Mortal Kombat) n-aş putea face faţă solicitării. Oamenii schimbă bani, dau bilet, se uită în oglindă, schimbă viteza, accelerează, frânează, se încadrează, merg prudent ca să nu "îmburde" oamenii de pe culoar. Pe cuvânt că am o stimă aparte pentru ei. Bine, lăsând la o parte casetele cu salam şi guţă, miile de cruci din plastic lipite pe parbriz şi faptul că încă mai îndeasă în dubiţele ăstea oamenii ca într-un imens borcan de castraveţi, tipii se descurcă de minune. Eu, personal cred că le-aş da oamenilor rest schimbătorul de viteze, aş schimba pe la 6000 de ture, şi aş semnaliza în loc de a butona pe casa de marcat. Asta dacă n-aş intra în prima maşină din faţă sau în primul plop plantat pe marginea drumului.

Trecând peste aptitudinile fantastice ale şoferilor, nu pot să înţeleg de ce unii români pur şi simplu refuză să se spele. Secolul 21, săpun la fiecare colţ de stradă, şampoane de la clever, tip, aro, care nu depăşesc 2 lei... şi totuşi, oamenii put!! Pe lângă faptul că maxiul era înţesat, oamenii stând şi pe culoar, câţiva dintre ei n-au sinchisit să se săpunească înainte de a ieşi din casă.
Spun asta pentru că lângă mine s-au înghesuit un tip şi o tipă (!) care miroseau îngrozitor. N-a durat mult şi mi-a picat părul din nara stângă, pentru ca pe măsură ce înaintam să îl pierd pe tot. E groaznic să nu te speli cu atât mai mult cu cât afară erau peste 32 de grade. Şi dacă vroiaţi să îmi spuneţi că poate veneau de la muncă (maxiurile fiind pline de navetişti), n-aveţi dreptate. Cei doi se urcaseră exact din staţia de lângă hypermarketul Real, cu plăşile pline de cumpărături. Aşa că.... aveau un miros într-adevăr fără egal! Deşi încerc să fiu ironic, chestia e destul de împuţită, pentru că totuşi trăim într-o perioadă în care igiena contează mult. Chiar şi la sat, oamenii se spală după o zi de muncă în lighean, cu săpun de casă să fie proaspeţi înaintea mesei. Nu vreau să spun că suntem un neam de nespălaţi dar nici departe nu suntem. People, just be CLEVER and WASH and GO!! E atât de simplu!

Summer trip

Weekend-ul ăsta experimentez sălbăticia în Ungaria. Voi vizita Budapesta timp de trei zile şi sper să vin înapoi cu o grămadă de chestii interesante despre maghiari şi cultura lor. Bonus, marele meci de pe Dan Păltinişanu, POLI-Manchester City (cea mai mare echipă pe care o voi vedea pe viu), după naţionala României:))...aşa că, ne auzim luni. Până atunci... servustok!!

Trance top 5 of the week 3

1. Stine Grove and ReOrder – Biscay Bay (Ferry Tayle Neverending Story Remix)
2. Sequentia – Don’t surrender (Arty Remix)
3. Claudia Cazacu – Translucent (Original Mix)
4. Armin van Buuren feat Ana Criado - Down To Love (Original Mix)
5. Arty - Twilight Tonight (Arty Remode)


BONUS: Gareth Emery Feat. Lucy Saunders - Sanctuary (Club Mix)

Eterna şi fascinanta Românie. Partea a 4 a

M-am tot gândit ce să scriu ca şi posibil comentariu, lead, atac, intro, cum vreţi voi, pentru acest material video. N-am găsit nimic potrivit. Poate doar atât: Doamne, fereşte-ne să n-ajungem acolo!! P.S. Naratorul filmului este managerul Spitalului Judeţean, Silviu Didilescu, care a încercat să atragă atenţia asupra situaţiei instituţiei.

Trance top 5 of the week

1. Dido – Everything to lose (Armin van Buuren Remix)
2. Tritonal feat Cristina Soto – Hands to hold me (Original Mix)
3. Jason Van Wyk - September Rain (Original Mix)
4. Kyau and Albert – Painkillers (Club Mix)
5. Lange feat. Alexander Klaus - Strong Believer (Beat Service Sundown Mix)

BONUS: Kylie Minogue - All The Lovers ( Michael Woods Remix )

Explore the Carpathian Garden

Ia uite ce găsim noi aici în grădina Carpaţilor. Codrul-frate cu românul! Fiecare sticluţă ce pluteşte-n voie pe Mureş conţine un mesaj special. Com vizit Rumeinia, end icsplorî dă carpathian gardăn, where ză plastic iz fantastic. Ui ar nat romales, ui ar praud Rumeiniens, from ă civilizeişion far far ăuei! Ui hev tauzănds ov kilometers ov haiueiz end faiv star hotelz. Vizit Rumeinia ză lend uer dracula iz ez popiulăr ez nadia comâneci, ilie nastaze and I LOV IU hagi!! Rumeinia ză garden of Eden!

Vara la ţară

Sâmbetele mele au curs altfel când eram mic. Plecam de la asfaltul încins, treptele răcoroase ale scării, bătăile cu apă din curtea clădirii în care niciodată nu ştiam ce se întâmplă. Lăsam în urmă "ţările" şi bambiliciul din parcare, bările portocalii şi masa de tenis crăpată într-un colţ. Fiecare sămbătă plecam la ţară. La bunica. Acolo, mirosea a fân uscat, şi a mere coapte pe sobă. Acolo, aluatul creştea mare mare, acoperit de acelaşi ştergar alb. Acolo, apa rece de fântână potolea setea instant. Acolo, mă pierdeam în zmeurişul de la poartă şi mâncam seara pe trepte castraveţi cu smântână şi pâine neagră. Urmăream atent fiecare mişcare a viţeluşului ce zburda liber prin curte. Mă căţăram în podul şurii cu pălăria tatei ca să adun ouăle găinilor ce cotcodăceau de zor. Strâmbam din nas la varza călită făcută pe grabă de mama. Mă prăjeam pe coasta de la Pârlogu' în timp ce ai mei strângeau fânul. Mă căţăram în pruni şi conduceam navete spaţiale spre cer. Adormeam la prânz la umbra nucului de la poartă. Plimbam mingea dintr-o parte în alta a curţii luând la ţintă porţile vişinii. Urlam şi "speriam şobolanii" cum zicea buna.
Sâmbăta asta am făcut o astfel de incursiune în copilărie. După multă vreme am fost la ţară. La buna. Aer curat, căldură domolită de apă de la fântână pusă într-o găleată să se încălzească. La pancove. Da, pancove. Doar că acu le face mama. Cu brânză sărată şi mărar. Nu mâncăm nimic toată dimineaţa dar ne îmbătăm cu mirosul venit din bucătărie. Ne plimbăm prin grădină. Iarba udă ne gâdilă tălpile. Adidaşii i-am lăsat acasă. Strângem roşii, ardei şi castraveţi şi ne uităm la porumbul care creşte. Parcă deja şi miroase a cucuruz fiert... Pancovele sunt gata. Câte două fără să respirăm. Apă rece de fântână şi corcoduşe pe jumătate coapte. Le strâng într-o găletuşă. Aşezăm fânul în podul şurii, speriem mâţişorii ce se joacă în grajd. Câinele se ascunde de căldură în pivniţa răcoroasă. Îi e lene să latre pe vecinul ce cară fânul în spate dincolo de poartă. Lipseşte viţeluşul zburdalnic. Lipsesc porcii ce aşteaptă "prânzul" amestecat de buna. Lipsesc multe. Timpul trece repede peste noi, peste loc, peste casă, peste vecinul de la poartă. Poate prea repede. Rămân în urmă amintiri frumoase din trecut. Îmbătate în miros de pancove prăjite şi mere coapte în ler. Udate cu apă rece de fântână şi vin roşu din viţa de pe târnaţ.