Am rămas dator cu părerea mea vizavi de câinii vagabonzi. E una cât se poate de simplă. Eu iubesc câinii şi mi-aş lua unul în momentul ăsta dacă aş avea unde să îl ţin, fără să îmi bat joc de el sau de mine. Dar, cu privire la câinii aştia comunitari ce mişună pe la noi prin oraş nu sunt de acord.
Eram pro ideii de a-i strânge pe toţi şi a-i duce la un adăpost, însă cum din postul anterior am stabilit că nu se prea poate am rămas chitit pe o variantă. Câinii bătrâni, bolnavi, uscaţi- prinşi şi eutanasiaţi că şi aşa se chinuie pe stradă. Cei micuţi, cuddly, fluffy, sănătoşi tun să fie daţi spre adopţie. Însă, aici apare problema care pe mine mă irită la maximum. Nimeni n-ar sări să adopte unu-doi, dar, în schimb toţi bat din gură. "Cum să îi omorâm, n-aveţi milă? Domnule sunt fiinţe ca şi noi!!" Oamenii ăştia pro-câini de pe stradă n-ar lua unul în ţinere nici picuraţi cu ceară. De lătrat însă îs buni până la Dumnezo şi înapoi. N-am în cap decât babele ăstea care n-au ce face şi le dau de mâncare pe la colţuri, sau le aruncă de la geam una-alta. Numai aşa am eu în jurul blocului o haită, care când se apucă seara să latre la lună trezeşte tot cartierul. Nu şi pe baba ce le dă de papa. Ea doarme liniştită că i-a hrănit şi ei au dat din coadă recunoscători. Dacă îi să o iau şi să o întreb de ce nu ia unu' acasă, cred că n-ar dura mult şi mi-ar spune că-s impertinent şi obraznic şi derbedeu şi vagabond şi că pe vremea ei....
În fine, dacă tot nu le convine să îi ia acasă, aci, sau la ţară să nu mai dea din gură într-una şi să lase primăria să îi ia pe toţi şi să îi termine sau să îi întreţină în adăposturi (atunci când ai unul:P) Dacă sar de cur în sus, atunci să poftească să vază frumoasele exponate de pe strada Horea, Bl.88. Hrănite, sănătoase cu hrana lucioasă. Mulţumită babelor inimoase!!
Eram pro ideii de a-i strânge pe toţi şi a-i duce la un adăpost, însă cum din postul anterior am stabilit că nu se prea poate am rămas chitit pe o variantă. Câinii bătrâni, bolnavi, uscaţi- prinşi şi eutanasiaţi că şi aşa se chinuie pe stradă. Cei micuţi, cuddly, fluffy, sănătoşi tun să fie daţi spre adopţie. Însă, aici apare problema care pe mine mă irită la maximum. Nimeni n-ar sări să adopte unu-doi, dar, în schimb toţi bat din gură. "Cum să îi omorâm, n-aveţi milă? Domnule sunt fiinţe ca şi noi!!" Oamenii ăştia pro-câini de pe stradă n-ar lua unul în ţinere nici picuraţi cu ceară. De lătrat însă îs buni până la Dumnezo şi înapoi. N-am în cap decât babele ăstea care n-au ce face şi le dau de mâncare pe la colţuri, sau le aruncă de la geam una-alta. Numai aşa am eu în jurul blocului o haită, care când se apucă seara să latre la lună trezeşte tot cartierul. Nu şi pe baba ce le dă de papa. Ea doarme liniştită că i-a hrănit şi ei au dat din coadă recunoscători. Dacă îi să o iau şi să o întreb de ce nu ia unu' acasă, cred că n-ar dura mult şi mi-ar spune că-s impertinent şi obraznic şi derbedeu şi vagabond şi că pe vremea ei....
În fine, dacă tot nu le convine să îi ia acasă, aci, sau la ţară să nu mai dea din gură într-una şi să lase primăria să îi ia pe toţi şi să îi termine sau să îi întreţină în adăposturi (atunci când ai unul:P) Dacă sar de cur în sus, atunci să poftească să vază frumoasele exponate de pe strada Horea, Bl.88. Hrănite, sănătoase cu hrana lucioasă. Mulţumită babelor inimoase!!
0 wild thought(s):
Trimiteți un comentariu