Fă-le Aqualand la ţărani

După cum aţi putut citi acu ceva vreme pe aici, Deva se mândreşte cu un complex acvatic foarte şmecher pentru zona noastră. E, s-au remediat treptat şi problemele de la început, şi acum totul merge strună. Atât de bine încât, acum două sâmbete s-au bălăcit mai bine de 1.500 de oameni, doar într-o singură zi. Am întâlnit sibieni, albanezi, cărăşeni, chiar şi vreo două mâini de chinezi cu afaceri pe aci prin judeţ bucurându-se de noul complex. Numai că printre aceşti oameni se mai strecoară şi unii care coboară ceva mai rar de pe deal, din grotele despre care vorbeam şi în postul anterior.

Ce vreau să spun mai exact? Când se deschide câte o chestie de asta nouă, cu tehnologie ceva mai complexă şi cu niscaiva reguli de civilizaţie cu iz european, te aştepţi ca oamenii mai în vârstă să aibă ceva probleme de adaptare, având în vedere că, mulţi au rămas în urmă, fie că ne place să recunoaştem sau nu, însă e menirea noastră să îi apropiem atât cât putem de noile rigori, de noile evoluţii ale civilizaţiei. Însă nu de ei am să vorbesc, ci despre generaţia asta nouă. Care, chipurile, ar trebui să fie la curent cu toate "trendurile" actuale.

La intrarea în complex, vizavi de vestiare şi de cabinele de schimb, există o serie de duşuri, ca în occident, pe care este indicat, civilizat chiar, să le foloseşti înainte de a intra în apă. Aşa din respect pentru ceilalţi şi pentru ceea ce găseşti dincolo de uşi. Bun, o bună parte din oameni ştiu acest lucru şi folosesc duşurile înainte de a intra în bazine. O parte nu se sinchiseşte sau mai are încă de învăţat că ăsta e lucrul civilizat pe care trebuie să îl faci (e şi specificat la intrarea în complex, pe uşile vestiarelor ş.a.m.d). Şi ce credeţi că au înţeles românaşii noştri dragi? Iaca o frântură din minunăţiile la care am fost (ghinion, din nou, martor):

Râs isteric, puternic. Urlete ce par a fi de uimire. Indignare şi închinări făcute în viteză. Ceva înjurături alese aruncate peste umăr. Râsetele isterice continuă. O doamnă cu un ecuson pe care scrie "şef de tură" zbiară consternată în timp ce are grijă ca fetiţele din zonă să intre pe cealaltă uşă. Câteva fătuci de liceu îşi pun mâna la gură şi zâmbesc ştrengăreşte dându-şi ochii peste cap. O doamnă cu permanent bombăne ceva de nesimţire şi măgărie, în vreme ce un bărbat cu ceva mai mult păr pe piept decât de obicei face un gest a lehamite.
Uşa de la duşuri se deschide şi lasă să se întrăvadă "un clar de lună". Apoi altul, şi încă unul ceva mai palid. Bucile epilate a trei cocalari străluceau la lumina spoturilor de pe tavan, în timp ce "posesorii" lor rânjeau tâmpeşte aplecându-se pe rând după sticla de gel de duş....

Despre Malaci

Malacii pot fi observaţi peste tot în zilele noastre. Ies extrem de des din grotele în care trăiesc şi se acomodează repede la jungla urbană. Îi poţi zări foarte uşor, din cauza trăsăturilor comune pe care le au. De regulă, sunt corpolenţi (doi pe doi, uneori trei pe doi, sau patru ori patru), au în posesie fie o burtă bine definită de tricourile negre strâmte (cu însemne dorel and gigel, versace ori armani), fie o ceafă de trei-patru straturi, scoasă în evidenţă de capul ras de şmecher. De cele mai multe ori, în ciuda cefei bine "lucrate", capul este cu mult mai mic decât corpul "întreţinut" la sală cu naposim ori creatină, astfel că în mod evident nu poate "găzdui" decât un creier de dimensiunile unui glob de Crăciun. Pe scurt, IQ-ul acestor veritabile specimene umane nu poate întrece cu mult dimensiunile "bărbăţiei" rămase la stadiul pubertăţii din cauza "suplimentelor" mai sus amintite.
Malacii pot fi văzuţi în grup discutând despre ultima marcă de Be-am-ve, despre ultimul recital laiv al lui Salam la o nuntă şukară de prin Oltenia, sau despre bunăciunea care face fitness la sala dîn centru, care ar merge o tură, cel mult două, că după aceea ţi se urcă-n cap şi nu se mai coboară. Au un mers distinct, cu paşi apăsaţi, piept sau burtă la înaintare, în care mâinile sunt ţinute la o distanţă apreciabilă de restul trunchiului, ca şi cum sub braţ, ar avea mereu două capete de "roacări de ăia împuţiţi", proaspăt caftiţi pentru gusturile lor vestimentare şi muzicale.

Cu astfel de specimene m-am intersectat zilele acestea prin jungla de la poalele cetăţii. Într-una din dimineţile răcoroase de săptămâna trecută am fost martorul unui eveniment care a avut în prim plan întâlnirea dintre un malac şi un domn respectabil în plină stradă. Malacul cu pricina conducea (culmea) o maşină mică, asemeni unui matiz, când la o trecere de pietoni era să dea peste două doamne surprinse pe trecerea de pietoni când verdele se preschimba în roşu. Aflat în apropiere un domn gesticulează vehement, arătându-i şoferului că era extrem de aproape de a le lovi. Iritat, şoferul nostru, trage brusc de volan, în plină intersecţie şi urcă pe scuarul rezervat pietonilor care aşteaptă la semafor şi coboară într-o grabă.

Malacul, căci despre el e vorba ia postura despre care vă vorbeam adineauri şi sare la gâtul domnului care le-a luat apărarea celor două femei. Citez: "No hai mă târtane, bombăne acuma dacă ai coaie. Zi-mi în faţă ce ai de zis dacă te crezi mare şmecher. Ce tot gesticulezi atâta, care-i problema ta. No, gata acu' că mă vezi în faţă nu te mai ţine mă ţărane (zise malacul văzând că omul nu scoate nici un cuvânt). Hai s-o dăm parte-n parte mă dacă ai cleanţa tare (în tot acest timp, nimeni din jur nu intervine şi asistă la spectacolul gratuit). Bă de papagali de ăştia ca tine îs sătul bă (spune malacul, aplecându-se uşor spre interlocutorul său rămas mut). Numa gura-i de voi ăştia muritorii de rând!" Văzând că n-are parte de reacţie, malacul dă să se retragă spre maşina "parcată" la doar câţiva metri în urmă. Îndeajuns cât să audă concluzia interlocutorului mut: "Auzi mă de oameni de ăştia ca tine îs plini boscheţii..."

Dizgraţios

Cred că unul din lucrurile care mă dezgustă cel mai mult e să văd o fată/femeie fumând pe stradă. Mi se pare de-a dreptul dizgraţios. Adică, de ani şi ani de zile suport fumul altora (85 la sută din cei pe care îi cunosc fumează) fără să mă mai deranjeze atât de tare, dar imaginea unei femei care fumează în timp ce merge pe stradă mi se pare greţoasă. Zilele trecute în timp ce mă duceam cu mare avânt patriotic spre locul de muncă, am stat nu la unul, ci la două semafoare în spatele unor femei care trăgeau cu patimă din ţigară. Evident, aşa cum li se întâmplă nefumătorilor, fumul a venit înspre mine, astfel încât pentru cele 2 minute în care am stat la stop m-am înmiresmat cu kent, pall mall sau ce mama dracului o fi dihănit. Cum ar spune americanii, ăsta e definetly a major turn off!

Pisi dragă ştiu că îţi puşcă plămânii dacă nu bagi în tine oleacă de fum, dar aşteaptă până ajungi dracu' într-un spaţiu închis unde poţi fuma până te îngălbeneşti. Nu îţi mai aprinde ţigara pe drum, nu mai trage cu sete din ea pe stradă, pentru că pentru unii oameni (şi cred că numărul lor e apreciabil) acest lucru e de-a dreptul penal. În ochii mei, oricât de cochetă, elegantă, cool, trendy-frendy ai vrea tu să pari, nu eşti decât o birjăriţă infectă, o stripăriţă libidinoasă, o "damă" în căutare de peşti şi clienţi!! Asta îmi spune fiecare nor de fum al ţigării tale fumate în grabă pe stradă.

Pui de cinefil

"Cum, n-ai văzut filmul?? Bă...ţi-ai ratat viaţa!" De câte ori n-aţi auzit sau folosit fraza asta?

Eu cel puţin sunt şi de o parte şi de alta a baricadei. Am auzit sintagma asta de ţşpe mii de ori, dar am şi folosit-o căcălău, aşe ca să mă dau oţâr' pătrat, că am văzut pelicula şi tu nu. Apoi, tre' să recunosc că în câteva situaţii, ca să nu mă fac de coco (gândire de om nebun) că n-am văzut nu ştiu ce capodoperă cinematografică, ziceam celui care mă întreba că am văzut filmul, deşi poate că nu văzusem nici trailer-ul ci doar auzisem de marele său succes.

Şi stam aşe şi mă gândeam într-o seară ce tâmpenie e şi asta. Să nu recunoşti că n-ai văzut filmul, ca nu cumva hălalalt să îţi spună că eşti ca ceapa în grâu, că ai trăit degeaba, că te dai cinefil, dar singurele filme bune pe care le-ai văzut or fost ălea de la vechiul aparat Nikon. Pe bune amu! Păi am numa' 22 de ani acum, la câţi ani ar fi trebuit să văd Naşul, la 11 ani, când singura mea grijă era cum să mă ascund mai repede ca să nu mă scuipe Iţă la Ascunsea? La 14 ani, când încă îmi mai testam imaginaţia cu lego în sufragerie, trăgând cu un ochi la ţâţişoarele unei bambole din Playboy? Prin liceu când eram prea ocupaţi cu toţii să fim populari, doară doară om combina şi noi pe cineva la vreun chef? E normal să vreau să văd filmele ăstea tari ale istoriei cinematografice acum, când pot înţelege mai bine cât de tare e Marlon Brandon ca Don Corleone, ce vrea să zică Kubrick în Full Metal Jacket, ce înseamnă La Dolce Vita pentru cinematografie sau de ce Meryl Streep e mai mereu nominalizată la Oscar.

Tocmai de aceea dragii moşului, îmi închei acum serile cu câte un film bun, încercând să recuperez, ce vezi doamne, am pierdut când îmi dădea puful sub nas. Tocmai de aceea, citesc, urmăresc şi analizez ceva mai atent cam cum stă treaba prin cinematografia actuală, urmărind oameni care ştiu despre ce vorbesc.
Musai să spun că orizonturile-s mult mai largi acum, graţie celor trei ani de facultate în care am întâlnit nişte oameni care ştiu ce înseamnă un film cu adevărat bun şi care ştiu să ţi-l recomande când camera de cămin pare din ce în ce mai plicticoasă.
Dar uite şi aşa, parcă timpu' nu-i de ajuns să nu aud cumva: "ce, bă nici p-ăsta nu l-ai văzut??!"

Bălăceală de 1 ianuarie

De abia mi s-a uscat părul. Şorturile-s pe calorifer, împreună cu prosopul albastru. Am început anul într-un mod cu totul şi cu totul inedit. Am fost la Aqualand my brothers. Da, Deva a devenit, brusc, pentru mine, şi sper că şi pentru mulţi alţi concetăţeni, mai interesantă. Am fost la mult-lăudatul, mega-mediatizatul şi ultra-aşteptaul Aqualand.

De la mine pentru domnu' Mircică, primarele nostru, pe persoană fizică, nota 10! 10 cu felicitări primea dacă mergeau şi toate lucrurile din complex. Dar nu suntem cârcotaşi (nici nu îi de bun augur se pare, că uite poţi face buba mare la cap) şi ne mulţumim cu această minunăţie. Pentru că pentru mine, e de-a dreptul o minunăţie. Să faci baie într-o apă de 30 de grade, când dincolo de geamurile mari de termopan, termometru nu "bate" mai mult de 10 grade, este ceva dat dracului! M-am bălăcit ca 'piii în apa caldă şi m-am bucurat la maximum de orele petrecute în complex. Am stat în jacuzzi, am făcut ture în bazinul cu valuri (valuri care încă nu merg, numa nenea unguru' meşter ştie să le dea drumul), m-am bălăcit până şi în bazinul de copii, m-am dat pe topoganul ce te îmbărligă şi te răs-îmbărligă, am transpirat în sauna cu aromaterapie, meloterapie şi alte cele şi m-am sufocat în cea finlandeză (cunoscătorii ştiu de ce). Am gustat din toate câte puţin şi tre' să spun că au o "aromă" deosebită. Aproape că nu îmi vine să cred că în România, în special într-un orăşel mic aşa ca al meu, se pot face astfel de lucruri. Sunt încântat până peste cap şi n-am să mai zic că e loc de mai bine. Nemulţumitului i se ia darul. Poate preţul de intrare (20 de ron pentru 3 ore sau 40 de ron pentru o întreagă zi) poate părea uşor cam "piperat", dar odată îmbăiat şi relaxat uiţi de toate astea.

Aşa că am început anul cum se poate mai bine. Îmbăiat, parfumat şi relaxat. Eu şi alte sute de deveni bucuroşi de noul "cadou". La cât mai multe lucruri faine domnilor edili. (Tot în acest an se demarează şi proiectul pentru un bazin olimpic de talie europeană la doi paşi de Aqualand:D). Am fost sceptic şi n-am pus botu' la discursul lu' Mircică, acesta spunând la inaugurare că investiţia făcută în aceşti ani, este cea mai importanţă din ultimii 100 aici, la poalele cetăţii. Acum, după ce am văzut cu ochii mei ce s-a făcut, tind să îi dau dreptate. Din 2011, la Deva, miroase uşor a Europa.
Pentru cei care vreţi să vă "spălaţi ochii" cu ceea ce e prin complex, poze şi informaţii complete aici.
Veniţi de vă bălăciţi!