O mare PROstie

Cele două "mari" ziare de sport din România încep s-o dea de gard din ce în ce mai mult. Dacă de minunăţiile celor "care l-au făcut pe Deac titular la Schalke" nu ne mai mirăm, cei de la ProSport (ziar pe care îl apreciam) nu mai ştiu cum să facă să atragă mai mulţi cititori.


Au început campania stupidă cu marile blaturi din fotbalul românesc "de care nimeni nu ştie" (citisem de ele acum mult timp într-una din cărţile maestrului Chirilă), campanie în care vor cu tot dinadinsul să lovească în titlurile cucerite de Chinezul şi Ripensia, un lucru de-a dreptul josnic. Probabil faptul că Poli este mai aproape ca niciodată de primul titlu din istorie îi sperie pe gazetarii mitici, care vor fi nevoiţi să acopere subiectul în cât mai multe pagini, lăsând astfel în plan secund "granzii" de pe locurile 6-7. Astăzi au lansat primele benzi desenate din România cu personaje din fotbalul autohton. Nu ştiu ce minte luminată a debitat asemenea hidoşenie în redacţia ziarului, dar cred că este una din cele mai idioate idei din ultimii ani. Noţiunea de jurnalism s-a pierdut de mult, asta ştiam cu toţii, dar şi micile fărâme care rămăseseră printre măselele cititorilor s-au dus dracului cu această minunată idee. Unde mai pui că, inevitabil, prima apariţie desenată îl are în prim plan pe Mache. Cum care Mache? Negru ăla libidinos de pe banca Stelei, care scuipa arbitrii la jocul din Europa League cu Napoli. Ştiu, se vrea a fi ironic totul, că doar sunt benzi desenate. Dar totuşi? Şi sunt sigur că vom vedeam multe asemenea episoade în condiţiile în care avem alde Dodel, Mititelu, Mitică, ori Piţi şi toate ne vor lăsa "cu gura căscată".

Dar de ce să ocupăm spaţiul din ziar cu o campanie de promovare a sportului în şcoli? De ce să umplem rândurile cu performanţele obţinute de tinerii sportivi români în alte sporturi în afară de Fotbal? De ce să promovăm pe larg oameni care au făcut ceva pentru sportul românesc???

Bravo ProSport! Aţi reuşit!Sunteţi mai lamentabili chiar şi decât Gigi Şi Prietenii!

Vocea din Kanal

E stabilit de mult deja că, postul turcesc, Kanal D, e unul din cele mai penale canale de televiziune de la noi. Dedicat totalmente gospodinelor, postul oamenilor ce îi idolatrizează pe Hagi încearcă să aducă un suflu nou televiziunii din România. Mai nou, ei încearcă să ne arate că şi ştirile se pot face altfel. Sub prezentarea lui Sabbagh sau Pătruleasa principalul jurnal al zilei e de-a dreptul lamentabil. Bombastic, exagerat, exact asemenea unui tabloid, jurnalul de la ora 19.00 combină ştirile serioase, cu cele mondene, tragediile cu prezentările de modă ale lui botezatu, într-un ghiveci cum rar ţi-e dat să vezi în zilele ăstea pe teve.

N-am să înţeleg niciodată de ce producătorii au ales să prezinte ştirile aşa. Absolut nefiresc, acele întreruperi cu litere de o şchioapă cu întrebări de genul "Există cu adevărat extratereştrii în Strehaia?", plus benzile idioate din josul şi dreapta ecranului, inspirate parcă din cancan sau libertatea. Însă nu asta mă deranjează pe mine cel mai tare. Ce mă zgârie pe cerebel e vocea aceea cretină. Nu ştiu cine o posedă. Nu ştiu cum s-o caut pe gugăl, cert îi că e una din cele mai enervante voci de la televizor. Sunt sută la sută sigur că am mai auzit şi pe la un alt post în trecut, nu poţi s-o uiţi. O urăsc cu desăvârşire!! Modul în care accentuează cuvintele, intonaţia folosită mă fac să mă gândesc cum i-ar sta televizorului cu un bibelou de-al mamei înfipt în dreptul capului lui Sabbagh. Ştiu, veţi spune că na te-ai găsit fix tu amu' să te iei de vocea bietului om. Eu sunt gata să pariez că omul chiar aşa vrea să prezinte ştirea, aşa i se spune, să fie dramatic, grav, bombastic, senzaţional, fenomenal, incendiar, în direct şi în exclusivitate. Unde mai pui că dacă auzi această voce în fiecare seară (mama urmăreşte programele Kanal D de dimineaţa de la Noră pentru Mă-ta şi nu ştiu ce altă emisiune prezentată de Niculina Stoican şi până seara la impresionantele telenovele turceşti) înnebuneşti de-a dreptul. Şi asta e doar o fărâmă din ce căcat imens înseamnă acest kanal d. De vreţi să vă delectaţi cu vocea de aur aveţi mostre, întâmplătoare, aici, aici şi aici. (credeţi-mă am încercat să caut o ştire serioasă, dar numai astfel de grozăvii mi-au ieşit în cale)

Despre Valentin, Valerică ăsta...

Cei care mă cunosc ştiu că sunt un tip care nu prea suportă dulcegăriile. Sigur, nu sunt chiar din granit să nu mi se ridice şi mie antenele la unele lucruri cute, dar în esenţă ce depăşeşte ideea de drăgăleşenie de asta specifică sfântului valentin mi-e indiferentă. Şi cum se apropie "sărbătoarea asta pur românească", nu puteam să nu zic şi eu una alta despre cum văd eu toată tărăşenia asta roz.

Unu la mână, îmi vine să vărs când văd kitsch-urile ăstea roz, roşii şi pufoase ce se vând în perioada asta. Nu văd de ce ar trebui să îmi exprim eu iubirea eternă cumpărând perne roşii gigantice în formă de inimă sau muţunache de ăia de cântă fel de fel de tâmpenii. Care îi şpirla? Cu ce înlocuiesc chestiile ăstea un "te iubesc" spus exact când celălat nu se aşteaptă?

Apoi mai e cretineala aia cu căsătoria de probă. Un răhăţel decorat cu steluţe. O să vedem la ştirile de la ora 19.00 cum sute de perechi s-au căsătorit de proba chiar în ziua de sf. valentin. Pentru ce cocos? Care îi şmenu şi aici? Câştig nu ştiu ce premiu special şi primesc o diplomă asemeni unui certificat de căsătorie, pe care, atunci când o să ne certăm monstruos o s-o rup în mii de bucăţele?? De pildă, la noi în Deva, cei care aleg să se căsătorească de probă, o pot face la Aqualand, unde vor primi "o oră de miere" (care are 180 de minute) de bălăceală şi relaxare de asta gen Spa. Patetic...

Mai e şi treaba cu valentine's day în cluburi. Asta mai lipsea în club. Decoraţii cu inimoare din polistiren, lumânări pe masă şi decoruri roşu, alb, bordo, ori mai ştiu eu ce. What's the catch? Se distrează lumea mai tare că e ziua îndrăgostiţilor? Eu, unul, nu merg în club să îmi demonstrez afecţiunea faţă de prietena mea, în văzul tuturor cocalarilor şi piţipoancelor ce speră că măcar în seara asta specială or prinde şi ei ceva acţiune. Dacă tot aleg să sărbătoresc această zi am s-o fac într-un mediu mai intim, unde să mă bucur de compania jumătăţii mele pe deplin.

Şi da, mai sunt oamenii de genul "cum, da' ce ai tu cu valentine's day? Înseamnă că nu iubeşti cu adevărat, dacă nu te bucuri de ziua asta!" Hai serios? Marş la coteţ. De ce am nevoie de ziua asta ca să îmi aducă aminte să fiu, chipurile, mai bun şi mai drăgăstos cu perechea mea? Nu pot să fiu drăguţ cu gagicuţa mea în toate celelalte zile? De ce, pe 14 februarie, şi de ce nu pe 31 mai de pildă? Poate atunci am s-o surpind într-un mod cu totul şi cu totul plăcut.

Ştiu, o parte din voi o să spuneţi, da' mă frate, dar na trebuie sărbătorită şi ziua îndrăgostiţilor din toate colţurile lumii, aşa cum sărbătorim mamele, femeile şi mai ştiu eu ce în alte zile. Parţial adevărat, dar prefer să fac din fiecare zi o zi a sfântului valentin, aşa cum, pentru mine, revelionul e în fiecare seară când am prietenii alături şi mă simt de minune. Aşa cum ziua mamei e la fiecare mulţumesc al ei, pentru că am spălat vasele am făcut curăţenie sau m-am ocupat de alte lucruri, doar pentru ca ea să mai ia o pauză binemeritată din când în când.

Unde mai pui că noi românii avem o astfel de zi a îndrăgostiţilor ce se sărbătoreşte de veacuri pe 24 februarie, aşa că nu am nevoie de încă un americănism care să îmi spună ce să fac şi cum să fac că să fiu mai bun...

Moartea se îmbracă de la Nike

Ţara asta devine din ce în ce mai tristă. Am citit dimineaţa asta pe site-ul Adevărul, că un anume copilandru care s-a sinucis acu ceva zile într-un sat de pe lângă Tulcea a specificat în biletul de adio că ar vrea să fie înmormântat "în haine negre de la Nike".

Ar fi aproape comic, dacă nu ar fi aşa de trist. Povestea este una tipic românească. Băiatul de 16 ani din Neatârnarea, Tulcea s-ar fi spânzurat (simţiţi ironia sorţii?) pentru că nu mai suporta sărăcia lucie în care trăia. Mama sa era plecată dincolo la muncă, iar băiatul locuia cu mătuşa, sora şi verişorul său aproape la limita existenţei. Cunoscuţii spun că tânărul s-ar fi săturat de sărăcia în care îşi ducea traiul, iar faptul că nu mai avea bani să plătească internatul liceului din Tulcea la care mergea, i-ar fi pus capac. Acum, poveşti de ăstea am tot auzit şi e cam greu să ţii pasul cu toţi cei care aleg să se sinucidă din cauza greutăţilor (un lucru pe care eu nu îl înţeleg nicicum, dar despre asta într-un alt post), dar dorinţa de a fi îmbrăcat în haine de la Nike nu poate să nu te pună pe gânduri. Cum să nu se simtă prost băiatul când la şcoală majoritatea liceenilor din ziua de astăzi au iphone-uri, parfumuri paco rabanne, bmw-uri primite cadouri de la părinţi şi haine de la zara?? Apoi, unde mai pui că încă mai există în societatea noastră oameni care îşi bat joc continuu de cei care nu au la fel de mulţi bani ca ei, considerându-i nedemni de a sta în preajma lor, chiar dacă vorbim de Dobrogea, o zonă în care sărăcia atinge cote alarmante.

Cazul prezentat de cei de la adeverul nu face decât să scoată şi mai mult în evidenţă căcatul în care se afundă tot mai mult ţara asta. Acum ştim că, în România, diavolul să îmbracă de la Prada şi moartea se îmbracă de la Nike!