Ţăran suprem

Îi ştiţi. I-aţi văzut peste tot. De la club, la terasă, scara blocului, banca din parc. Sunt acele specimene care fac de ruşine restul indivizilor. Un astfel de ţăran obosit am văzut şi eu zilele trecute şi mi s-a făcut ruşine că sunt reprezentantul sexului tare. Nu l-am văzut ascuns la ultima terasă dintr-un bar obscur, în spatele Dilemei Vechi. Nu. Pe centru. Cam pe acolo pe unde trece toată lumea. Dacă mai eşti şi dintr-un sătuc de ăsta ca Deva, pe centru ai şansa să te întâlneşti din cinci în cinci metri cu cineva cunoscut. Dar divagăm.

Aşadar era pe centru. Părul gelat, stil Johnny Bravo sau Christian D (ăla de cântă ceva cu dansa bunicu'). Pantaloni gri mulaţi pe picioarele de fotbalist ratat. Vestă gri peste un tricou roz spre mov spre rogvaiv, că doar e primăvară, deci culori ţipătoare. Privire de madărfacăr nervos. Nu ţine cont că e ora la care oamenii ies de la muncă, ori că elevii unuia din cele mai populare licee ies de la ore. Vrea cu orice preţ să se dea în spectacol. Nu e teatral, chiar departe de asta. E agresiv. Are coaie şi vrea să le arate. Fixează o mogâldeaţă blondă din distanţă. Trage scurt aer în piept şi îşi spune: "acum ori niciodată bă!" Iese cu paşi grei de după maşina cumpărată de tata şi ia de după cap violent mogâldeaţa blondă. O strânge tare, iar fata nu icneşte nimic. "tuţi dumnezeii mătii de zdreanţă! Te-ai găsit să mă înşeli pe mine tuuu? Ce-ai crezut că nu văd pe telefon sau ce? Păi ce io-s papagalu' tău tu panaramo'? Aaaah că îmi vine să îţi rup capu' aici tu...". O trage tot mai tare de mâna dreapta şi pare că ar ridica palma către ea. Totuşi ar avea prea mulţi martori şi o lasă mai moale. Doar are coaie. Îi aruncă o privire din care mai lipsea doar o flegmă între ochi. Se umflă iar şi o trage după el către maşină. Cam atât am apucat să văd de peste drum. Îl ştiu pe viteaz (doar suntem într-un oraş mic). Vă spun de pe acum că are un iq cam cât al unui coiot care vrea să facă pişu la umbra unui cactus din deşert. Are bani şi se crede, ca mulţi alţii, stăpânul lumii. În esenţă nu e decât un ţăran suprem, fără pic de respect pentru cei din jur. N-ar sta cu săracii la masă, n-ar ieşi în oraş cu urâte. E o combinaţie nereuşită între fotbalist la el în curte, cocalar de club şi vagabond fără bicepşi.

Astfel de specimene fac de ruşine rasa masculilor. Să îţi înjuri prietena şi să fi în stare să îi aplici o corecţie în plin CENTRU mi se pare de-a dreptul grotesc. De altfel, n-are de ce să ne mire. Un astfel de comportament nu poate veni decât din partea unui individ ce trăieşte în grotă. Din partea unui lache care a terminat cu chiu cu vai liceul şi facultatea şi vegetează pe banii părinţilor. Şi se mai întreabă de ce îl înşela (dacă era aşa) prietena? Faceţi un bine, nouă ,tuturor şi intraţi înapoi în peşteră "zmeilor"...

Un leu pentru derbedeu

În caz că nu vă apasă foamea în glandă aşa de tare v-aş ruga să facem un gest de omenie. În aceste perioade tulburi un om are nevoie de ajutorul vostru, iar tu, cel care decizi să dai din buzunarul tău propriu şi personal niscaiva mărunţiş te vei simţi mai bine. Fă o faptă bună în postul sărbătorilor pascale şi ajută acest om.
Câţiva oameni din presă au făcut deja acest lucru şi cred că ar fi bine să îi urmăm cu toţi. Dă un leu pentru un derbedeu! Dă un leu pentru Adrian Severin. Hai să-i dăm omului banii de care are nevoie ca să plece din Parlamentul European. Mai multe detalii AICI.

Banii colectaţi în contul fundaţiei DEPA din Deva, vor fi daţi sub formă de şpagă eurodeputatului derbedeului Adrian Severin, în data de 1 aprilie a.c., cu condiţia să demisioneze din Parlamentul European până la 31 martie 2011. În caz contrar suma strânsă va fi donată asociaţiei Children’s Aids Fundaţion din Crişcior jud. Hunedoara.
Faceţi o faptă bună!

C 19

Am trecut acum ceva timp pe acolo. Terenul era acoperit integral de zăpadă. Gardul din spatele porţii din vecinătatea căminului e ciuruit. Printe găurile mari de deasupra transversalei se zăresc borcanele cu murături de pe pervaz. E încă rece, deci pentru o bună bucată de vreme, nimeni n-o să le mai ia la ţintă. Poarta e tot acolo, la fel de inegală ca până acum. Poate doar Pălti s-o cuprindă în totalitate. De partea cealaltă, acelaşi stâlp stingher şi bolovanul din dreapta-i. Nimeni nu s-a sinchisit să facă vreo modificare. De altfel, de doi ani de zile lucrurile stau la fel.

Lui Dorin nu-i pasă însă. E pregătit să înroşească pantalonii de trening şi pentru asta se încălzeşte uşor cu Nicu. Se cunosc de când erau mici. Au schimbat în timp iarba din faţa porţii, cu asfaltul liceului de la oraş şi cu suprafaţa asta de joc, asemeni unui imens burete cărămiziu, ce se întinde la umbra căminului din complex. La trei paşi de bolovanul ce ţine loc de stâlp al porţii, Zava jonglează cu mingea, apoi încearcă s-o treacă printre picioarele lui Verde. Azi nu e împăratul din poveste, ci doar fundaşul din faţa lui Dorin. Zâmbeşte la gândul că Zava va încerca şmecheria de-atâtea ori în timpul jocului. Pe margine, într-un tricou blanco al Realului, de pe vremea când Morientes şi Raul se întreceau în goluri decisive, Dani îşi leagă şireturile privind înspre aleea parcului din apropiere. Au trecut deja 15 minute de la ora stabilită şi Marinică nu dă nici un semn de grabă. Întârzie mai mereu şi zâmbeşte de fiecare dată când îl criticăm. La mijlocul terenului, Miţă schimbă o pasă în viteză cu un coleg din jumătatea cealaltă. Îl ştie de la un oarecare curs, dar nu-şi aduce aminte acum care exact. Ar începe fără Marinică, chiar dacă asta înseamnă s-alergăm ceva mai mult decât de obicei. Din faţa porţii, Nicu-l temeprează. "Ia uite-l mă, acol' la colţ. Marinicăăă, hai mă odată, iară întârzii!!". Sprinten ca de obicei, "pandurul" se dezechipează. Zâmbeşte, îi aruncă o glumă peste urmă lui Verde şi cere mingea "la o probă". Şi nu durează mult şi meciul poa' să înceapă. Un "babilon" multicolor în fiecare după-masă. În weekend, numărul celor din dreptunghiul cărămiziu creşte unori necontrolat, dar nimeni nu se supără că stă mai mult pe tuşă. Transpiri, dai două "boabe" şi stai pe teren până când becurile din parc încep să pâlpâie. Apoi, pe drum spre casă, analizezi de ce am pierdut în ultimul minut, de ce şutul n-a intrat, de ce n-ai ridicat privirea din pământ. Şi-apoi, pe seară, joci undeva în deplasare. Şi Marinică şi Dorin, ori Verde, Zava, Nicu şi Miţă trec la fotbalul cel mare, ce se vede pe sticlă, ori pe proiectorul din barul preferat. Şi-apoi halbele se duc la fel de repede ca pasele de la C-19. Glumele se scurg odată cu lichidul acidulat din halbă. Becurile luminează din ce în ce mai tare aleea parcului din spatele stâlpului stingher şi-a bolovanului din dreapta-i...

Inevitabil, de 8 martie

S-a trezit dis de dimineaţă şi a făcut repede două sandwichuri. A coborât până la mini-marketul de jos şi-a mai cumpărat câteceva pentru geanta tatei. Le-a aranjat în ordine că să nu-l supere aşa tare când o să o ia pe umăr. Face asta de ceva timp, aşa că nu poţi să urmăreşti cu atenţie cât de repede îşi mişcă mâinile. Nu uită nici un detaliu, ba chiar are timp să mai aşeze la loc unele lucruri prin casă. Deschide larg geamurile să se asigure că aerul rece de dimineaţă inundă casa în fiecare colţişor. Ar ţine cred şi soarele ancorat mai mult pe cer, doar-doar ziua va fi mai veselă. Udă florile şi le vorbeşte cu mare drag, trage cu urechea la ce zic oamenii la radioul din camera cealaltă. Se asigură că avem şosetele puse pe pantofi înainte de plecare. Nu cere multe în schimb. Un mulţumesc şi un zâmbet înainte de plecare. O apreciere pentru orele petrecute în bucătărie punând ce are mai bun pe masă. O mică atenţie din când în când şi cam atât. Chiar dacă noi, masculii dinastiei Sav nu suntem drăgăstoşi prin definiţie, ne străduim ca de 8 Martie să miroase a flori proaspete în cameră, să mulţumim la timp pentru ce ni se oferă. Măcar de dimineaţă, când fotbalul ori maşinile nu ne perturbă liniştea. Măcar o zi pe an (în afara celei de naştere) să recunoaştem că fără femei ne descurcăm mai greu, sau unii chiar deloc. Că fără mama casa n-ar mai fi casă, iar masa n-ar mai fi masă. Am rămâne doar cu fotbalul, maşinile şi berea...
Mama sigur n-o să citească postul ăsta pentru că deşi ştie să facă toate lucrurile de pe lume, nu mânuieşte aşa de bine şoricelul. Dar poate, unii dintre voi o să citiţi şi o să-i zâmbiţi mai mult mamei astăzi.
La mulţi ani doamnelor şi domnişoarelor de pretutindeni! (inclusiv, vouă gayilor, care vă simţiţi femei pe dinăuntru:P)