21 aprilie 2011

Să mai cântăm şi în româneşte

Că industria muzicală românească este aşa cum este, ştim deja. Că ne confruntăm în fiecare zi cu o explozie de comercial, nu e o noutate. Avem parte de o grămadă de nulităţi ce îşi trec vocea prin sintetizator şi ne bombardează cu piese trase la indigo. Avem fel de fel: de la Connecteri, la Alecşi din Costa Rica, la Corine, Andrele expirate, Inne şi aşa mai departe. Ce au în comun toţi aceşti îndrăgiţi interpreţi de muzică uşoară? Pe lângă faptul că piesele lor sunt catchy şi ultra-comericale? Sunt cântate în engleză.

Nu ştiu de unde această percepţie că dacă vrei să faci un hit trebuie să fie în engleză. Sigur, multe dintre ele sună foarte bine, sunt prezente peste tot în topuri şi în cluburi. Doar că la un moment dat devine supărător să tot auzi atâtea englezisme la fiecare pas. Unde mai pui că jumătate din cei care le fredonează (da, fredonează, că doar nu cântă pe viu), nu prea stăpânesc prea bine limba engleză (vezi mediatizatul caz al Innei). Şi-atunci, nu rişti să te faci un pic de cocos?
Există o alternativă la toate acestea. Tot din aria trupelor de succes. Tot din aria trupelor cu un sound comercial. Tot din aria cântăreţilor a căror melodii îţi rămân în minte zi după zi după zi.

E vorba de Dj Project. Oamenii ăştia fac un lucru extraordinar. Fac muzică de club, de radio zu sau cum vreţi voi să îi spuneţi, care pe lângă faptul că sună infinit mai bine decât orice alt sound de pe piaţă (are un aer occidental, super profesionist), are versuri în Română. Limba aia uitată de cântecacii de mai sus şi nu numai. Aia în care regăseşti cuvinte ce nu pot fi traduse, ca de exemplu "dor". Aia străină multora din gloata ce populează scenele acum. Şi asta e un lucru de admirat. Cam de când au apărut ei pe piaţa muzicală n-au derapat cred că decât de vreo două ori spre engleză. În rest, hit după hit după hit în româneşte. Întâi cu Elena şi acum cu Giulia. Melodiile lor sună exclent şi nu simt nevoia să le "tragă" pe limba lui Shakespeare. Ultimul lor single (ha, tot pe engleză) este după părerea mea, la ani lumină de ceea ce se găseşte acum pe piaţă.

Bravo Dj Project ţineţi-o tot aşa în continuare!

15 aprilie 2011

Capsula timpului

Anul de graţie 2011. Cu o săptămână şi un pic înainte de Paşte. Realitatea TV, OTV, Kanal D şi Taraf transmit în direct şi în exclusivitate imagini de la Izvorani, acolo unde, de mai bine de două ore, Monica Columbeanu (câştigătoarea primei ediţii a emisiunii Românii au Talent, pentru incredibila aptitudine de a cânta simultan la saxofon, clarinet, taragot şi ocarină) încearcă să îşi recupereze fiica din ghearele fostului său soţ, Irinel.

Postat în faţa porţii vilei în care până nu demult a locuit, longilinul fotomodel este însoţit de un executor judecătoresc, care are în mâna dreaptă documentele emise de instanţă şi în mâna stângă un flex împrumutat de la unul din vecinii de peste drum, cu care este gata-gata să taie porţile palatului. De asemenea, sunt aşteptate să apară din moment în moment, Ana Maria Prodan şi Oana Zăvoranu, care după experienţa acumulată în urma divorţului răsunător al „queridei” şi-au exprimat suportul pentru Monica. Există informaţii potrivit cărora Monica Tatoiu a revenit în ţară după vizita de lucru de la Fukushima, acolo unde alături de experţi în energie nucleară, a rezolvat problema scurgerilor radioactive şi că aceasta s-ar afla în drum spre Izvorani, pentru a încerca să îl convingă pe Irinel să îi încredinţeze fiica Monicăi. De altfel, din moment în moment este aşteptat şi Nati Meir, israelianul ce tocmai a ieşit din închisoare spunând imediat după eliberare că nu a mai putut rezista să stea deoparte de acest scandal monstru, exprimându-şi astfel simpatia pentru Monica, femeia care l-a ajutat atât de mult în campania electorală: „nu pot să concep ca un moş ca Irinel să aibă grijă de Irina!”, spunea Nati Meri la puţin timp după revenirea în libertate.

De partea cealaltă a baricadei, văzând agitaţia creată în faţa porţii vilei sale, Irinel Columbeanu se pare că l-ar fi contactat telefonic pe Corneliu Vadim Tudor, în speranţa în care „tribunul” va alunga, conform experienţei vaste în domeniu, executorul judecătoresc posesor de flex din faţa porţilor. În tot acest timp, micuţa Irina a fost dată în grija celor 15 bone pe care Irinel le-a angajat în ultima vreme, ultima dintre acestea semănând izbitor cu îndrăgita interpretă de muzică uşoară, Anna Lesko.

În tot acest timp, corespondentul PRO TV la Izvorani, Cătălin Măruţă era cât pe aci să se încaiere cu reporterul special al Kanal D, Mădălin Ionescu, aflat şi el în miezul problemei, pe motiv că cel din urmă ar fi intrat în cadru în momentul în care Cătălin prezenta situaţia de la Izvorani. Momentul n-a fost însă transmis în direct pe PRO TV, regizorul de emisie comutând cu mult tact înapoi în studio, acolo unde Pepe şi invitaţii săi, Oana şi Viorel Lis interpretau la unison noul hit al latino-loverului: „Mi-ai laut inima şi casa”.

Vom reveni, în scurt timp, cu noi informaţii de la Izvorani. Rămâneţi în continuare pe antena 1, urmează Cătălin Botezatu, Daniela Crudu şi Bianca Drăguşanu într-un preview al showului XXX Factor.

13 aprilie 2011

Fotbalul, acest sport deosebit de obositor

Ritmul incredibil în care se succed etapele în liga noastră mioritică face ca tot mai mulţi antrenori să se plângă de faptul că jucătorii pe care îi pregătesc sunt tot mai obosiţi. Alde Dusan Uhrin Jr, Şumigol, Ando sau Pană încearcă să explice de ceva zile publicului iubitor că oboseala îşi pune amprenta asupra jucătorilor.

Tind să le dau dreptate. Când joci din trei în trei zile cu echipe ca Unirea Urziceni, Sportul Studenţesc sau Victoria Brăneşti, crampele, întinderile şi rupturile musculare pot ajunge la cote într-adevăr alarmante. Intensitatea unui meci de genul celui dintre Dinamo şi Unirea Urziceni te poate scoate definitiv din cărţi, pe tine, ca fotbalist profesionist, plătit să nu faci altceva decât să alergi după beşică toată ziua. Nu e de lepădat nici nivelul unei partide aprige între Sportul şi Poli Timişoara, două echipe atât de apropiate valoric, încât nu poţi să le mai deosebeşti decât după culoarea tricoului. Când mai adaugi şi un adevărat duel gigant între Pandurii Târgu Jiu şi Univeristatea Craiova, trebuie să pregăteşti deja cinci zile de repaus total, care să includă o relaxare la unul din centrele spa cu pretenţii din oraş.

Pus în faţa unor astfel de "războaie" jucătorul român de fotbal va fi călit pentru întâlnirile din mult râvnitele cupe europene. Patronii vor jubila ştiind că jocul din Ligă cu Chelsea nu le va pune nici un fel de probleme celor unsprezece cerberi români din teren. Bourceanu şi Sălăgean nu le vor da nici o şansă lui Torres şi Essien. Zăgrean sau Silviu Ilie vor trata cu indiferenţă întâlnirea cu nişte neica-nimeni ca Vidic, Pique ori Lucio, iar Sânmărtean sau Herea vor trece în viteză de jaloane precum De Jong, Meireles ori Toulalan.

În contextul actual, poate cel mai obositor lucru legat de fotbalul românesc, rămâne privitul în sine al fenomenului de pe margine, din tribună ori din faţa micului ecran. Nimic nu e mai solicitant pentru chibiţul român decât o partidă de genul celei de ieri, din Groapă. Nimic nu te stoarce mai mult de vlagă decât raidul cu accent maratonistic al europarlamentarului din Pipera, la televiziunile dâmboviţene avide după senzaţional. Ostenit, te afunzi tot mai adânc în fotoliu la auzul lamentărilor continue ale patronului din fruntea violeţilor din Timişoara, cu privire la bâlbele fluieraşilor, ori la ieşirile nocturne ale Prinţului de Cluj şi ale lui Dodel "genistul" aflat mai mereu în căutarea unei bombe sexy.
La final, istovit, cu o ultimă sforţare, nu poţi să nu te întrebi: Oare Bănel nu oboseşte niciodată?
Un produs Blogger.