Impresii (partea a II a)

Continuăm şirul impresiilor cu Olanda. Atât cât am putut gusta din ea.

• chiar dacă au fost şi sunt numite uneori Ţările de Jos, Olanda şi Belgia sunt din multe alte aspecte mai sus decât ne-am putea imagina vreodată. Am rămas uimit de cât de bine se trăieşte aici. În unele momente am avut impresia că o duc mai bine decât nemţii.
• limba este extrem de complicată. Dacă în germană mai înţelegi câte una câte alta, în olandeză nu ai nici o şansă. Din fericire, engleza e a doua limbă. Fie că au 10 ori 70 de ani toţi o vorbesc destul de cursiv.
• evident, nu sunt nicidecum atâtea lalele ori mori de vânt cum învăţasem când eram pişpirei. În schimb, portocaliul se repetă obsesiv pretutindeni. La fel ca în vecini şi batavii sunt extrem de patrioţi şi mândri de locurile în care locuiesc. E şi normal după câte cotropiri şi răs-cotropiri au suportat.
• cam totul e niţel mai scump ca în Germania, dar şi nivelul de trai e mai ridicat. E o ţară mică, unul pentru toţi, toţi pentru unul.
• nu mă aşteptam nici într-o mie de ani să fie atât de captivantă. De la istorie la nebuniile binecunoscute din Amsterdam, ţara asta are de toate.
• nu e ţara drogurilor şi a sexului în adevăratul sens al cuvântului. Sigur, în Amsterdam îţi dai până te culeg de pe pavaj, dar în restul oraşelor lucrurile sunt liniştite de tot.
  
• şi aici dacă n-ai bicicletă nu exişti. Cu toate acestea, ai nevoie de un soi de permis pentru a putea circula prin oraş asta şi pentru că mânuitorii de ghidoane au prioritate în faţa şoferilor.
• regulile de circulaţie sunt diferite. Se ţine cont de prioritatea de dreapta mereu.
• şi aici oamenii se distrează fantastic. am văzut femei la 60-65 de ani pe mese, la concertele din oraş. Se bea extrem de multă bere. O bere foarte tare şi foarte aromată. Deşi sunt în patria Heiniken şi Amstel nu se sfiiesc să laude berea vecinilor din sud.
• chiar dacă drogurile şi prostituţia sunt legalizate, e interzis consumul de alcool pe stradă!
• olanda chiar e, printre altele, patria trance-ului. Sute de dj de tot felul, trance în magazine, pe stradă, concerte cu nemiluita.
• da, prostituatele chiar stau în vitrine pe Red Light District. Majoritatea arată ca starletele porno. O partidă de van der sex e cam scumpă totuşi pentru bugetul nostru.
• şi aici cine e student are zeci de facilităţi. Spre exemplu, vara, poşta pune la dispoziţie o grămadă de posturi de poştaşi de sezon speciale pentru tinerii care vor să facă niscaiva euroi.
• transportul în comun e destul de scump. Nu e indicat să te apropii de taxi-uri.
• olandezii au şi ei ţiganii lor. Se numesc marocani.
• după fotbal, olandezii iubesc mult înotul şi hocheiul.
• şi aici s-au inventat maşinile fără claxoane.
• n-are rost să mai vorbim de cât de mult se pricep la construcţia de poduri, diguri şi baraje. fantastic cât de evoluaţi sunt în această privinţă.

Impresii (partea I)

Ce-am observat în cele două săptămâni petrecute printre nemţi şi olandezi. În ordine geografică:

• Germania e una din ţările care mi s-ar potrivi cel mai bine. Lăsând la o parte limba (care nu e la fel de dificilă ca şi olandeza), cred că m-aş integra perfect. Nemţii sunt foarte economi, nu aruncă cu bani în stânga şi în dreapta. Dan Negru şi cu mine am fi de-a dreptul fericiţi pe meleagurile lui Merkel. Calici din toate ţările, go to Germany.
• Curăţenia, punctualitatea şi seriozitatea nu sunt doar proverbiale. Cu mici (dar mici) scăpări cam totul este simetric şi la locul lui. Până şi iarba e mai verde.
  
• Util - este cuvântul cheie în Germania. Toate lucrurile sunt făcute şi folosite cu cap pentru a aduce maximum de utilitate.
• Se reciclează în draci. Plastic la plastic, hârtie şi cartoane la hârtii şi cartoane, resturi la resturi. Cu banii de pe garanţia sticlelor de plastic adunate indoor, rezolvi proviziile de lichide pentru următoarea săptămână.
• Alimentele sunt incredibil de ieftine şi evident calitative. Tot ce ţine de papa e mai ieftin cu 2-3 şi chiar 4 (!!) lei decât în Românica. Nici la cosmetice ori lucruri ce ţin de igienă treaba nu e cu mult diferită.
  
• Chiar dacă mâncărica e ieftină, e musai de spus că alimente mai gustoase ca la noi nu se prea găsesc în vest.
  
• Legea compensaţiei funcţionează din plin. Mâncare ieftină, transport în public, chirie şi alte cheltuieli de-ale casei, destul de scumpe.
  
• Cam toată lumea stă în chirie. Doar cei cu adevărat bogaţi îşi permit case şi maşini scumpe. Luxul se plăteşte cu vâââârf şi îndesat.
• E fals să crezi că nemţii se pricep foarte tare la... maşini! Cât am hoinărit pe străzi am numărat maxim trei modele X6, X5, Q7, Q5, ZY342, M6, M5 şi alte tancuri. Al naibii dacă n-au inventat şi maşinile fără claxon...
• Extrem de civilizaţi în trafic. Pietonii şi bicicliştii sunt de neatins. Ni s-a dat prioritate înainte de avea intenţia de a trece strada.
• NU există praf!! Oricât de mare e oraşul n-am văzut, simţit, nici un pic de praf. O fi şi parcurile ălea kilometrice bune la ceva.
• Să nu ne mai dăm mari sportivi. Nemţii fac mişcare oriunde, oricând. Fotbal, jogging, fotbal, jogging pretutindeni. Terenuri şi parcuri special amenajate la tot pasul.
• Se citeşte foarte mult. Oamenii citesc pe bănci, în staţii, pe trepte, oriunde. De la cărţi, la ziare, la reviste.
• Iphone-ul e la putere. Normal, la adolescenţi. Peste 80 la sută din cei care ne-au ieşit în cale aveau unul la purtător. Nu e chiar ieftin, nici măcar în Germania.
• Se bea, aţi ghicit, multă bere! Dar MULTĂ bere! Puţine băuturi spirtoase. Consumul de alcool pe stradă nu e interzis. Rămân multe pahare de plastic în urmă, dar la doar câteva ore totul e ca nou.
• Chiar dacă plătesc taxe destul de mari, studenţii au o grămadă de facilităţi. Transportul în comun e gratis, la fel ca şi cel cu trenul ori autobuzul. Oriunde în regiunea în care locuieşti.
• Contrar prejudecăţilor, nemţii sunt foarte săritori şi binevoitori. Nicidecum reci. Orice popor e mai rece în comparaţie cu un latin.
• Al dracului treabă, dacă la noi parcurile sunt pline de maidanezi la ei sunt pline de... iepuraşi. Muuuuuuuulţi iepuraşi.
• Bicicleta e la putere. Am văzut parcări supraetajate pline ochi de ţoacle. Evident, pistele sunt kilometrice. Asfaltul folosit pentru ele ar ajunge pentru o porţiune bună de autostradă la noi.
• Reducerile la haine sunt substanţiale. Adică SUBSTANŢIALE şi pe bune. O haină făinuţă o zi e 15 euro, următoarea 10 şi apoi, finalmente, 5 euro.
• Germanii se îmbracă foarte bine. Nu o dă nimeni în extreme. Sigur, am văzut şi câteva piţipoance dar mi-a fost frică să mă apropii ca nu cumva să înceapă să vorbească în româneşte ori italiană. Sunt şi cocalari, dar aici ponderea e asigurată de turci şi arabi, care se îmbracă extrem de prost. Un mare plus pentru oamenii de peste 30-40 de ani, a căror vestimentaţie, este, mai în toate cazurile, impecabilă.
  
• Nemţii sunt foarte patrioţi. Mândri de locul în care s-au născut. Steaguri şi fanioane la fiecare pas.
• Sunt multe femei frumoase. Adică suntem în patria blondelor cu ochi albaştri. Cu toate acestea, în nici o ţară din lumea asta nu există femei mai frumoase ca în România.
• Ştiu să se distreze de minune. Poate nu la fel de bine ca noi, dar chefurile sunt neckermann.
• Inna, Alexandra Stan şi Elena Gheorghe domină topurile muzicale. Se ascultă multă muzică românească de genul Deepcentral, Deepside Deejays.
  

A must see

Aşa cum spuneam şi în alte postări mai vechi, există momente când Deva se ridică lejer la înălţimea unor oraşe mari, cu pretenţii. Dacă nu la infrastrctură, la fotbal ori turişti cu nemiulita, măcar din punct de vedere cultural. Aşadar, după ce ne putem bucura din toamna anului trecut de un teatru superb şi după ce am gustat din plin din piesele alese cu mare atenţie de directorul locaşului de cultură, acum ne vom bucura de un eveniment unic. Alături de Timişoara şi Bucureşti, Deva se va număra pe harta oraşelor care vor putea urmări, în direct prin satelit, unul din cele mai frumoase concerte de pe planetă: André Rieu alături de magistrala sa orchestră - Live in Maastricht, Olanda.

Un astfel de eveniment e musai de trecut într-un bucket list. E o Mecca a iubitorilor de muzică pură, adevărată. Pentru cei încă nefamiliarizaţi cu notorietatea violonistului, dirijorului şi showman-ului André Rieu, să spunem că artistul olandez dă astfel de recitaluri pe întreg mapamondul, iar de regulă la concertele sale se strâng peste 15-20 de mii de oameni. Altfel spus, batavul este cel care, interpretând "Al doilea vals" a reuşit, acum doi ani, performanţa de-a ridica în picioare peste 55.000 de spectatori, pe Amsterdam Arena, în pauza meciului dintre Ajax si Olympique Marseille.

Omul poate sta liniştit ca simbol al Olandei alături de binecunoscutele lalele şi mori de vânt, ori lângă unicii saboţi de lemn. Sub bagheta sa au ieşit concerte care arată Aşa sau Aşa sau Aşa.
Anual, André Rieu şi The Johann Strauss Orchestra susţin o succesiune de spectacole la Maastricht. Seară de seară, aceste concerte reuşesc să aducă în piaţa centrală Vrijthof câte 9-10 mii de spectatori, care şi-au cumpărat biletele cu un an de zile în urmă, publicul provenind în bună parte din străinătate, sosit din varii colţuri ale lumii, special pentru a asista la acest eveniment muzical aparte, care îi conferă oraşului statutul de Mecca muzicală. Mai mult decât atât, invitat special anul acesta este nimeni altul decât Sir Anthony Hopkins.

Spectacolul are o durată de 2 ore 50 min. (incluzând o pauză de 20 min), şi va putea fi urmărit în High Definition în Timişoara (Biblioteca Universitară "Eugen Todoran") şi în Deva la Teatrul de Artă, iar biletele costă în jur de 40 de lei, o sumă prea mică pentru regalul oferit.

Un ţăran de Sulighete prin Europa

A venit timpul şi pentru primul concediu oficial. Aşadar după un an pliiiiiin de sport şi jurnalism, plec mâine cu donşoara către Germania şi Olanda pentru următoarele două săptămâni. Timp suficient de acumulat sute de poveşti şi amintiri atât în minte cât şi pe cardurile de memorie ale aparatului de fotografiat. Sigur, o să vin şi cu impresii mai mult sau mai puţin "sălbatice" despre ceea ce vom vedea în centrul bătrânului continent. Pe listă avem Dortmund-ul, Koln-ul, Nijmegen, Amsterdam, Rotterdam şi probabil Bruxelles. În traducere liberă pentru suporterul din mine, câte un stadion pentru fiecare oraş. Musai! Şi apoi istorie şi oleacă de şopin' pentru donşoara. Aşa că după ce am bifat prima cronică într-un ziar, primul an ca redactor, urmează şi primul zbor dar şi primul contact cu vestul, de la legendarul week-end petrecut cu unul din colegii de cămin în anul doi de facultate. Aşa că, v-am ţucat pe portofel, să ne re-auzim cu bine!!

Un ţăran de Sulighete prin Europa este un program sponsorizat de casa Sav, cramele Recaş, Timişoreana şi WizzAir.