Piesele anului

Sunt două la număr şi ambele vin de la acelaşi artist. Părere mea. Ştiu că mai avem destul timp până când ne vom grăbi să numărăm ultimele secunde ale lui 2011, dar deja s-au scurs destle luni îndeajuns încât să îţi faci o impresie despre ce melodie ţi-a gâdilat cel mai plăcut urechile. Iniţial am vrut să specific doar una, însă mi-a fost foarte greu având în vedere greutatea artistului despre care vorbim.

Aşadar şi prin urmare, piesele anului, în viziunea mea, sunt Someone like you şi Rolling in the deep - ambele semnate, aţi ghicit, de Adele. E greu să descrii cât de bune sunt melodiile englezoaicei născute în nordul Londrei, însă un lucru e cert. Au acaparat toate topurile posibilie, timp de atâtea şi atâtea luni. Fie că eşti un împătimit al trance-ului, fie că vibrezi pe drum and base, fie că te topeşti după baladele rock, ori după jazz-ul născut în New Orleans nu poţi să nu te opreşti asupra celor două melodii. Una mai frumoasă ca alta. Recunosc, prima dată când am auzit Someone like you live, la Brit Awards (58 de milioane de vizualizări) mi s-a pus un nod în gât, iar pielea mi s-a făcut, vorba Andrei, de găină. Chiar şi acum la luni bune de la prima audiţie încă dau volumul cât pot de sus când aud vocea splendidă a Adelei. Despre Rolling in the deep nu mai vorbesc. Mii de remixuri, mii de coveruri, fie că vorbim de cel a lui Linkin Park, fie că vorbim de cel al unui artist necunoscut, din zecile de mii, de pe youtube. Pur şi simplu, nu cred că cineva poate contesta supremaţia lui Adele Laurie Blue Adkins. 2011 este anul ei. Şi sunt convins că şi în anii ce vin vom fi bombardaţi de astfel de capodopere semnate de artista de 23 de ani care a uimit o lume întreagă. Sper să ne surprindă plăcut în continuare şi acum că e deja mare să ne încânte şi cu câteva duete planetare! Merită din plin!

Cifrele unui succes mondial: Albumul "21" s-a vândut în peste 218.000 de copii, în prima săptămână, de la lansarea în Marea Britanie. 10 discuri de platină în Statele Unite, pentru cele peste 3 milioane de copii vândute. Albumul s-a "cocoţat" pe prima poziţie, concomitent, în 17 ţări. Official Charts Company din UK a anunţat că Adele este primul artist de la Beatles încoace care a reuşit să aibă două single-uri în top 5 în acelaşi timp! 11 săptămâni consecutive a stat "21" pe prima poziţie în topurile din Marea Britanie. 12 săptămâni consecutive pe primul loc în Billboard Top 200, cea mai lungă perioadă din 2000 încoace. Cel mai downloadat album din istorie, în Marea Britanie. Peste 500 de milioane de vizualizări (în total) pe youtube.

Banu'-i ochiul dracului. Sau nu?

Şi mai cer donaţii pentru catedrala "supremă" de la Bucureşti, doar-doar ne-om mântui cu toţii.

Omul invizibil

L-aţi văzut, nu l-aţi văzut. L-am descoperit târziu o' ba, dar am râs sănătos vreo 15 minute într-una.

iGuţă, iValoare!

Aflaţi, dacă nu ştiaţi, că manelele au pătruns şi pe iTunes Store. Mai mult decât atât, se bucură de un succes nebun, astfel că operele lui Guţă şi Salam sunt mai scumpe decât piese semnate de Lady Gaga sau Adele. Vorbim de artişti consacraţi ca Ştefan de la Bărbuleşti, Octavian Francezu sau Robert Salam a căror hituri pă sistem costă ceva mai bine de 1 euro bucata. Adică cam cât scoate Adi Minune în 20 de secunde la o nuntă plină de gherţoi cu ceafă lată.

Spre exemplu, albumul clasic, Best of Nicolae Guţă costă nu mai puţin de 11,99 de euro, în vreme ce, să zicem, cel mai recent album al lui Adele ajunge la maximum 6 euro. La fel de bine se vinde şi The Mafia of the Manele Volume 2, acolo unde găsim piese ca Fac afaceri (I make business) semnată de Dorel de la Popeşti şi Marius Sîna, ori Mare Boss (Big Boss) a lui Dan Salam într-un ficiuring dă zile mari cu unicul Nea Kalu. Ca pita caldă se cumpără şi Când o pun o pun cu sacu' a irepetabilului Guţă, dar şi hiturile de mare succes laiv număru' unu ale lui Florin Salam ca Nu te lăuda bogate (Don't speak highly about your fortune) sau Poate am dat o spargere (Maybe I organised an hold up).

Acestea fiind spuse, nu pot să nu mă gândesc la ziua în care Petrică Cercel în colaborare cu Romeo Fantastik, Florin Peşte, Şuşanu şi Play AJ vor lansa, în premieră, la Kanal D, piesa ce sparge toate topurile: ,,Dau tun după tun, chiar şi pe iTune!"

    Mai multe despre poveste aici.

Guilty. Îmi place Horia Brenciu

Nu, nu vă grăbiţi să săriţi cu glumele homofobe. Nici să aruncaţi cu roşii, ardei iuţi şi alte cele în mine. Îmi place entertainer-ul Horia Brenciu. Ok, îmi place artistul Horia Brenciu. Apreciez showman-ul Horia Brenciu. Cei care au petrecut mai mult de 59 de minute cu mine ştiu că nu îl simpatizam de la începuturi pe omul care ne-a adus în case Robingo. Ba chiar îl consideram la un moment dat, arogant, flegmatic, plin de el. Daaaaaar, părerile se mai schimbă în timp. Trebuie să recunosc că am ascultat, urmărit doar două concerte marca HB însă a fost suficient să mă întorc (pentru a câta oară?!) la 360 de grade. A mai contat şi "Vocea României", acolo unde peste 70 la sută dintre cei ce calcă pe pătrăţelele colorate ale studioului din Buftea ar vrea să facă echipă cu "Brenciulică", aşa cum îl alinta mama pe vremea când se maimuţărea pe la televizor. Semn că omul chiar este apreciat. Rămânând în aria muzicală, omul acesta are o vaaaaaaaaaaaaaaaastă cunoştinţă în domeniu, e practic, un adevărat jukebox uman. Şi nu mai vorbim de energia atât de molipsitoare pe care o împrăştie tuturor celor care au răbdarea să urmărească un recital de al său. Poate pentru unii se zbenguie prea mult pe scenă, poate vorbeşte prea mult, pentru mine însă este imaginea perfectă a showman-ului şi spun cu toată încrederea că nu e altul la ora asta în România ca el. Sau o fi? Proove me wrong...

FRF face accidental şi lucruri bune

În eterna-i încercare de a reabilita imaginea şi aşa decolorată a naţionalei noastre, Federaţia păstorită de unicul, irepetabilul, irefutabiliul Mircea Sandu a hotărât să ofere bilete gratuit pensionarilor, copiilor şi femeilor, la jocul din weekend cu Belarus, doar-doar, Arena Naţională n-o arăta la fel de dezolant ca la meciul "campionilor" de la Oţelul cu Benfica. Sigur, măsura luată de mai marii Ferefeului nu poate acoperi în totalitate penibiliul situaţiei, însă, văzută cel puţin de la o distanţă apreciabilă, pare o idee bună, demnă de urmat şi în viitor. 

Şi mă gândesc aici, în primul rând, la copiii care vor lua loc în tribunele tricolore ale arenei. Dacă tot nu mai regăesc un model demn de urmat în iarbă, indiscutabil nici unul în birouri, măcar să fie bucuroşi că vor vedea un stadion de talie europeană, pe care, cu siguranţă, mulţi dintre ei visează să şi joace. De aceeaşi  bucurie vorbim şi în cazul pensionarilor, oamenii cu păr grizonat care au prins celebrele cuplaje, driblingurile în viteză ale lui Dobrin şi golurile de vis ale lui Dumitrache meritând din plin să vadă o arenă realmente superbă, lucru imposibil în mod normal, dacă e să aruncăm o privire asupra preţurilor pentru astfel de meciuri. Tichetele gratuite pentru sexul frumos sunt şi ele binevenite, pentru că în ultimii ani ţi-e cam frică să te duci la meci cu consoarta, care în afară de înjurături şi refulări ale unor indivizi cu IQ-ul cel puţin egal cu al lui Dodel n-au prea avut ce vedea. Măcar acum, îi pot urmări într-un cadru cât mai frumos pe alde Prinţ de Cluj, Mutu, Marica, Torje şi alţi "idoli la femei" din fotbalul mioritic.

Aştept cu nerăbdare momentul în care Naşu' va împărţi cu generozitate bilete gratuite la intrarea în arena Circului Globus, un decor mult mai potrivit pentru situaţia în care se află sportul rege la noi.

sursa foto: gsp.ro